SECŢIUNEA 1
Domeniu de aplicare
ART. 1
(1) Dispoziţiile prezentei ordonanţe constituie cadrul general pentru organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere de mãrfuri şi persoane pe teritoriul României, precum şi a activitãţilor conexe acestora, în condiţii de siguranţã şi calitate, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, garantarea accesului liber şi nediscriminatoriu la piaţa transportului rutier, protecţia mediului înconjurãtor, a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice şi pentru satisfacerea necesitaţilor economiei naţionale şi a nevoilor de apãrare ale ţãrii.
(2) Prin prezenta ordonanţã se creeazã cadrul legal general pentru aplicarea directã a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condiţiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupaţiei de operator de transport rutier şi de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa transportului rutier internaţional de mãrfuri şi ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piaţa internaţionalã a serviciilor de transport cu autocarul şi autobuzul şi de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006, denumite în continuare Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009 , Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009 , respectiv Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009 .
(3) Transportul rutier şi activitãţile conexe acestuia se desfãşoarã cu respectarea reglementãrilor în vigoare privind condiţiile de lucru ale conducãtorilor auto, condiţiile de exploatare a vehiculelor rutiere şi de utilizare a infrastructurii rutiere, precum şi condiţiile privind siguranţa circulaţiei rutiere.
(4) În toate raporturile generate de transportul rutier şi de activitãţile conexe acestuia, protecţia vieţii umane şi a mediului înconjurãtor este prioritarã.
ART. 2
Transportul public local efectuat în interiorul unei localitãţi, precum şi serviciul public de transport persoane, aşa cum este definit în Regulamentul (CE) nr. 1.370/2007 al Parlamentului şi al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar şi rutier de cãlãtori şi de abrogare a regulamentelor (CEE) nr. 1.191/69 şi nr. 1.107/70 ale Consiliului, se reglementeazã prin legi speciale.
SECŢIUNEA a 2-a
Definiţii
ART. 3
În sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarele semnificaţii: 1. activitate conexã transportului rutier - activitate care se desfãşoarã în legãturã cu transportul rutier;
2. autoturism - autovehicul cu cel puţin 4 roţi şi o vitezã maximã constructivã mai mare de 25 km/h, conceput şi construit pentru transportul de persoane, care are cel mult 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducãtorului auto;
3. autobuz - autovehicul cu cel puţin 4 roţi şi o vitezã maximã constructivã mai mare de 25 km/h, conceput şi construit pentru transportul de persoane pe scaune şi în picioare, care are mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducãtorului auto;
4. autocar - autobuz cu mai mult de 22 de locuri pe scaune, destinat şi echipat numai pentru transportul de persoane aşezate pe scaune, având spaţii speciale pentru transportul bagajelor pe distante mari, amenajat şi dotat pentru a asigura confortul persoanelor transportate, având interdicţia de a transporta persoane în picioare;
5. autorizaţie de transport internaţional - document care dã dreptul unui operator de transport rutier sã efectueze în anumite condiţii una sau mai multe operaţiuni de transport internaţional pe teritoriul unui stat, pe perioada sa de valabilitate;
6. autogarã - spaţiu special delimitat, amenajat şi dotat pentru a permite plecarea şi sosirea autobuzelor, inclusiv a celor aflate în tranzit, asigurând urcarea sau coborârea persoanelor, precum şi condiţii şi servicii pentru autobuze şi pentru persoanele aflate în aşteptare;
7. capãt de traseu - staţia de plecare sau staţia de destinaţie a unui traseu, utilizatã pentru urcarea/coborârea, dupã caz, a persoanelor transportate prin servicii regulate de transport contra cost de persoane;
8. certificat de competenţã profesionalã - document care atestã pregãtirea profesionalã a unei persoane în domeniul transporturilor rutiere;
9. certificat de transport în cont propriu - document care permite exercitarea ocupaţiei de întreprindere de transport rutier în cont propriu;
10. contract de închiriere de vehicule rutiere - contract încheiat în formã autenticã, prin care un locator, persoanã fizicã sau juridicã, transmite, contra cost, dreptul de folosinţã pe perioadã determinatã a unuia sau mai multor vehicule, fãrã conducãtor auto, cãtre o altã persoanã fizicã sau juridicã, numitã locatar;
11. copie conformã a certificatului de transport în cont propriu - document în baza cãruia se efectueazã transport rutier în cont propriu, eliberat de autoritatea competentã pentru fiecare dintre autovehiculele sau ansamblurile de vehicule rutiere utilizate la transportul rutier în cont propriu;
12. copie conformã a licenţei comunitare - document în baza cãruia se efectueazã transport rutier contra cost, eliberat de autoritatea competentã pentru fiecare dintre autovehiculele sau ansamblurile de vehicule rutiere utilizate la transportul rutier contra cost;
13. cursã - parcursul dus-întors realizat de un autobuz între capetele de traseu, în cadrul aceluiaşi serviciu regulat de transport de persoane;
14. document de transport - document care se aflã la bordul autovehiculului rutier pe toatã
durata derulãrii transportului, având înscrise date privind întreprinderea care efectueazã transportul, expeditorul, beneficiarul transportului, mãrfurile sau persoanele transportate, dupã caz, şi care trebuie sã facã posibilã stabilirea categoriei şi a tipului de transport rutier efectuat;
15. grafic de circulaţie - document care conţine denumirea traseului, capetele de traseu, autogãrile, staţiile publice aflate pe traseu, distanţele dintre acestea, orele de plecare/sosire din capetele de traseu şi din staţiile publice/autogãrile aflate pe traseu, zilele în care se efectueazã serviciul regulat şi serviciul regulat special, dupã caz;
16. grup de persoane dinainte constituit - grup de persoane constituit, pentru care o persoanã juridicã sau o persoane fizicã este responsabilã cu încheierea contractului şi plata serviciului ocazional, înainte de plecarea în cursã. Pe tot parcursul transportului respectiv componenţa grupului trebuie sã rãmânã aceeaşi;
17. inspecţie tehnicã periodicã - operaţiune de control periodic al vehiculelor aflate în exploatare, care priveşte în principal sistemele şi componentele acestora ce contribuie la siguranţa circulaţiei, protecţia mediului şi încadrarea în categoria de folosinţã;
18. intermediere în transporturile rutiere - activitatea unei întreprinderi cu scop patrimonial
care constã în preluarea de la beneficiari a comenzilor de transport rutier naţional şi/sau internaţional, acestea urmând a fi executate de intermediar, în numele sãu, prin intermediul unuia sau mai multor operatori de transport;
19. întreprindere - conform definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009 ;
20. licenţã pentru activitãţi conexe transportului rutier - document care dã dreptul unei întreprinderi sã desfãşoare activitãţi conexe transportului rutier;
21. licenţã comunitarã - document care permite accesul operatorului de transport autorizat la piaţa transportului rutier;
22. licenţã de traseu - document pe baza cãruia operatorul de transport rutier efectueazã transport rutier naţional contra cost de persoane prin servicii regulate sau servicii regulate speciale, pe un anumit traseu, conform programului de transport;
23. masa totalã maximã autorizatã - masa totalã maximã a unui vehicul rutier, aşa cum este declaratã de constructorul acestuia;
24. omologare - procedura administrativã prin care autoritatea competentã certificã, conform legislaţiei în vigoare, cã un tip de vehicul, un sistem sau o componentã ori o entitate tehnicã independentã satisface cerinţele tehnice prevãzute de reglementãrile în vigoare;
25. ocupaţia de operator de transport rutier de mãrfuri - potrivit definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009 , "activitatea oricãrei întreprinderi care efectueazã, cu ajutorul fie al unor autovehicule, fie al unei combinaţii de vehicule, transportul de marfã contra cost în numele unui terţ";
26. ocupaţia de operator de transport rutier de persoane - potrivit definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009 , "activitatea oricãrei întreprinderi care efectueazã, cu ajutorul unor autovehicule construite şi echipate astfel încât sã fie potrivite pentru transportul a mai mult de nouã persoane, inclusiv conducãtorul auto, şi destinate acestui scop, servicii de transport de persoane pentru public sau pentru anumite categorii de utilizatori, contra cost, plãtite de cãtre persoana transportatã sau de cãtre organizatorul transportului";
27. operator de transport rutier - întreprindere care desfãşoarã activitatea de transport rutier de mãrfuri şi/sau persoane, contra cost;
28. operator de transport rutier român - operator de transport rutier stabilit în România;
29. operator de transport rutier strãin - operator de transport rutier stabilit în alt stat;
30. operator pentru activitãţi conexe transportului rutier - orice operator economic care desfãşoarã activitãţi conexe transportului rutier, titular al licenţei pentru activitãţi conexe transportului rutier;
31. operaţiune de cabotaj - conform definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009 şi Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009 , dupã caz;
32. manager de transport - conform definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009 ;
33. program de transport - program întocmit şi aprobat de autoritatea competentã, prin care se stabilesc traseele, graficele de circulaţie, numãrul autovehiculelor necesare, precum şi capacitatea de transport minimã în vederea efectuãrii transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate. Capacitatea de transport a autovehiculului este datã de numãrul de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare pe stele sau categorii;
34. serviciu regulat - conform definiţiei din Regulamentul nr. 1.073/2009 , aplicabilã şi transportului rutier naţional;
35. serviciu regulat special - conform definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009 ;
36. serviciu ocazional - potrivit definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009 ;
37. staţie publicã - spaţiu delimitat, situat pe traseul unui serviciu regulat de transport de persoane, amenajat de cãtre administraţia publicã localã, destinat îmbarcãrii/debarcãrii persoanelor, semnalizat şi prevãzut cu un panou destinat afişãrii unor informaţii;
38. traseu - parcurs care asigurã legãtura dintre capãtul de traseu de plecare şi capãtul de traseu de destinaţie, pe care se efectueazã servicii regulate sau servicii regulate speciale. În funcţie de amplasarea capetelor de traseu şi de parcursul dintre acestea, traseele pot fi judeţene, interjudeţene şi internaţionale; traseele dintr-o asociaţie de dezvoltare intercomunitarã având ca obiect transportul rutier public de persoane prin servicii regulate sunt considerate trasee locale;
39. transport rutier - deplasarea persoanelor sau a mãrfurilor cu un autovehicul ori cu un ansamblu de vehicule rutiere, pe un drum deschis circulaţiei publice, chiar dacã vehiculele respective sunt, pe o anumitã porţiune a parcursului, transportate la rândul lor pe sau de alte vehicule ori dacã autovehiculele se deplaseazã fãrã încãrcãturã. Operaţiunile de
încãrcare/descãrcare şi de întocmire/distribuire a documentelor însoţitoare ale transportului, realizate sau supravegheate de cãtre conducãtorul autovehiculului ori al ansamblului de vehicule rutiere, sunt parte integrantã din transportul rutier;
40. transport rutier contra cost - transport rutier de mãrfuri şi/sau persoane efectuat contra platã, prin încasarea unui tarif sau a echivalentului în naturã ori în servicii;
41. transport rutier în cont propriu de mãrfuri - transportul rutier de mãrfuri efectuat cu respectarea condiţiilor prevãzute la art. 1 alin. (5) lit. d) din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009;
42. transport rutier în cont propriu de persoane - transportul rutier efectuat în scopuri
necomerciale şi nonprofit de cãtre o persoanã fizicã sau juridicã cu respectarea condiţiilor prevãzute la art. 2 pct. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009 .
43. transport agabaritic - transportul rutier efectuat cu depãşirea maselor şi/sau a dimensiunilor maxime admise;
44. transport rutier naţional - transportul rutier care se efectueazã între douã localitãţi situate pe teritoriul României, fãrã a depãşi teritoriul statului;
45. transport rutier internaţional - conform definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009 sau definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009 , dupã caz;
46. transport rutier judeţean - transportul rutier care se efectueazã între douã localitãţi situate pe teritoriul aceluiaşi judeţ, fãrã a depãşi teritoriul judeţului respectiv;
47. transport rutier interjudeţean - transportul rutier care se efectueazã între capul de traseu de plecare şi capul de traseu de destinaţie, situate pe teritoriul a douã judeţe diferite, cu sau fãrã tranzitarea unuia sau a mai multor judeţe; în sensul prezentei ordonanţe, transportul rutier dintre municipiul Bucureşti şi alte judeţe este considerat transport rutier interjudeţean, cu excepţia transportului dintre municipiul Bucureşti şi localitãţile judeţului Ilfov, care este considerat transport local;
48. transport rutier local de persoane - transportul rutier public de persoane prin servicii
regulate efectuat în interiorul unei localitãţi, precum şi în limitele unei asociaţii de dezvoltare intercomunitare;
49. vehicul rutier - sistem mecanic destinat circulaţiei pe drumurile publice, cu sau fãrã mijloace de autopropulsare, şi care se utilizeazã în mod normal pentru transportul de persoane şi/sau de mãrfuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrãri. În sensul prezentei ordonanţe, autovehiculele, remorcile, semiremorcile şi tractoarele sunt considerate vehicule rutiere, fiind definite astfel:
a) autovehicul - orice vehicul rutier care se deplaseazã prin propulsie proprie, cu excepţia vehiculelor care circulã pe şine şi a autovehiculelor cu douã sau 3 roţi;
b) remorcã - vehicul rutier fãrã motor, conceput şi construit pentru a fi tractat de un autovehicul;
c) semiremorcã - vehicul rutier tractat, conceput pentru a fi cuplat la un tractor sau la o axã de tractare, astfel încât asupra tractorului ori axei de tractare se exercitã o forţã verticalã semnificativã;
d) tractor - vehicul rutier care, prin concepţie şi construcţie, este destinat exclusiv sau în principal tractãrii de remorci/semiremorci sau utilaje;
50. vehicule istorice - vehicule în cazul cãrora perioada trecutã de la încetarea fabricaţiei acestora, pentru care s-a utilizat acelaşi tip de caroserie şi acelaşi tip de motor, este de cel puţin 30 de ani, acestea fiind originale, restaurate sau reconstruite, pentru care deţinãtorii au obţinut un atestat de vehicul istoric emis de organisme agreate conform reglementãrilor în vigoare.
SECŢIUNEA a 3-a
Clasificarea transporturilor rutiere şi a activitãţilor conexe transporturilor rutiere
ART. 4
În sensul prezentei ordonanţe, transporturile rutiere se clasificã pe categorii şi tipuri dupã cum urmeazã:
I. categorii de transport rutier:
1. clasificarea din punctul de vedere al ariei de desfãşurare:
a) transport rutier naţional;
b) transport rutier internaţional;
2. clasificarea din punctul de vedere al caracterului comercial al activitãţii:
a) transport rutier contra cost;
b) transport rutier în cont propriu;
II. tipuri de transport rutier: 1. transport rutier de mãrfuri:
a) transport rutier de mãrfuri generale;
b) transport rutier de mãrfuri perisabile;
c) transport rutier de mãrfuri şi deşeuri periculoase;
d) transport rutier de deşeuri;
e) transport rutier de animale vii;
f) transport rutier agabaritic;
2. transport rutier de persoane:
a) transport rutier prin servicii regulate;
b) transport rutier prin servicii regulate speciale;
c) transport rutier prin servicii ocazionale.
ART. 5
În sensul prezentei ordonanţe, activitãţile conexe transporturilor rutiere se clasificã dupã cum urmeazã:
a) activitate de autogarã;
b) activitate de intermediere în transportul contra cost de mãrfuri sau în transportul contra cost de persoane efectuat prin servicii ocazionale.
SECŢIUNEA a 4-a
Atribuţiile Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii în domeniul transporturilor rutiere
ART. 6
(1) Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, autoritate de stat şi de reglementare în domeniul transporturilor rutiere, reprezintã, în sensul prezentei ordonanţe, autoritatea competentã.
(2) Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în calitate de organ de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul transporturilor rutiere, are urmãtoarele atribuţii:
a) elaboreazã strategiile naţionale de dezvoltare a activitãţilor de transport rutier;
b) elaboreazã reglementãri specifice în domeniul transporturilor rutiere şi al activitãţilor conexe acestora;
c) elaboreazã programe de dezvoltare durabilã şi de modernizare a sistemului naţional de transport rutier, de siguranţã şi securitate a transporturilor rutiere şi de protecţie a mediului;
d) asigurã condiţiile unui mediu concurenţial normal în activitatea de transport rutier, în corelaţie cu celelalte moduri de transport, şi între operatorii de transport rutier;
e) stabileşte norme obligatorii pentru operatorii de transport rutier, precum şi pentru operatorii de activitãţi conexe transportului rutier;
f) asigurã controlul respectãrii reglementãrilor specifice domeniului transporturilor rutiere de cãtre operatorii de transport rutier/întreprinderi, precum şi de cãtre ceilalţi utilizatori ai infrastructurii rutiere;
g) asigurã dezvoltarea cercetãrii şi elaborarea de studii de specialitate în domeniul transporturilor rutiere;
h) monitorizeazã piaţa transporturilor rutiere în scopul constatãrii apariţiei situaţiilor de crizã şi adoptã mãsurile necesare acestor situaţii;
i) stabileşte condiţiile tehnice şi metodologia de omologare a vehiculelor rutiere în vederea înmatriculãrii sau înregistrãrii acestora;
j) stabileşte condiţiile tehnice şi metodologia pentru efectuarea inspecţiilor tehnice periodice, precum şi a controlului tehnic în trafic al vehiculelor rutiere;
k) stabileşte condiţiile tehnice şi metodologia de omologare şi certificare a produselor şi materialelor de exploatare utilizate la vehiculele rutiere, în vederea introducerii acestora pe piaţã.
(3) Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în calitate de autoritate de stat în domeniul transporturilor rutiere, are urmãtoarele atribuţii:
a) exercitã autoritatea de registru şi inspecţie de stat în transporturile rutiere;
b) organizeazã şi ţine evidenţa tuturor tipurilor de vehicule rutiere omologate, cu excepţia celor care aparţin instituţiilor din sistemul naţional de apãrare şi siguranţã publicã;
c) elaboreazã programe privind echiparea reţelei de transport rutier cu infrastructuri şi sisteme telematice de culegere a datelor, precum şi cu centre de control şi/sau de informare cu privire la traficul rutier şi de monitorizare a operaţiunilor de transport rutier pentru constatarea respectãrii prevederilor în vigoare şi a siguranţei traficului rutier;
d) elaboreazã norme privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activitãţilor conexe acestora şi controleazã respectarea lor;
e) exercitã controlul de stat privind respectarea reglementãrilor naţionale şi internaţionale în activitãţile specifice domeniului transporturilor rutiere;
f) autorizeazã activitãţile de transport rutier contra cost şi în cont propriu, naţional şi/sau internaţional, şi elibereazã în acest sens licenţe, certificate de transport în cont propriu şi autorizaţii de transport internaţional, direct sau prin intermediul
autoritãţilor/instituţiilor/unitãţilor prevãzute de legislaţia în vigoare, în conformitate cu procedurile specifice stabilite pentru operatorii de transport rutier, întreprinderi şi operatorii de activitãţi conexe transportului rutier, precum şi atestate/certificate pentru personalul de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, conform prevederilor în vigoare, acordurilor şi convenţiilor la care România este parte;
g) autorizeazã centrele de pregãtire şi perfecţionare a personalului din domeniul transporturilor rutiere, şcolile de conducãtori auto şi instructorii auto;
h) elaboreazã norme obligatorii privind pregãtirea, examinarea şi atestarea profesionalã a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, respectiv a persoanelor desemnate sã conducã permanent şi efectiv activitãţi de transport rutier, a consilierilor de siguranţã, a conducãtorilor auto, a profesorilor de legislaţie rutierã, a instructorilor de conducere auto, precum şi a lectorilor necesari procesului de pregãtire şi perfecţionare profesionalã a acestora;
i) asigurã cadrul privind condiţiile în care se executã transportul combinat de mãrfuri şi promovarea acestuia în conformitate cu acordurile şi convenţiile internaţionale la care România este parte;
j) asigurã realizarea unui sistem de supraveghere şi monitorizare a transporturilor rutiere de mãrfuri şi de persoane;
k) elaboreazã, cu avizul Ministerului Sãnãtãţii, norme privind examinarea medicalã a
persoanelor în vederea obţinerii permisului de conducere auto, precum şi pentru verificãrile periodice ale posesorilor de permis de conducere auto;
l) certificã încadrarea vehiculelor rutiere în normele tehnice privind siguranţa circulaţiei rutiere, protecţia mediului şi în categoria de folosinţã, conform destinaţiei, prin inspecţia tehnicã periodicã, în conformitate cu reglementãrile în vigoare;
m) certificã sau omologheazã, potrivit reglementãrilor în vigoare, produsele şi materialele de exploatare utilizate la vehiculele rutiere fabricate în ţarã sau importate şi dispune, în caz de neconcordanţã, suspendarea ori anularea certificatului de conformitate sau de omologare;
n) evalueazã laboratoarele de încercare aferente domeniului rutier;
o) certificã încadrarea în normele de poluare şi siguranţã rutierã a vehiculelor rutiere destinate transportului internaţional de mãrfuri sau cu alte caracteristici speciale;
p) omologheazã vehiculele rutiere în vederea înmatriculãrii sau înregistrãrii acestora, controleazã, la producãtor şi la vânzãtor, conformitatea caracteristicilor tehnice ale vehiculelor rutiere cu tipul omologat şi dispune, în caz de neconcordanţã, suspendarea ori anularea certificatului de omologare;
q) autorizeazã operatorii economici care desfãşoarã activitãţi de reparaţii, de reglare, de
modificãri constructive, de reconstrucţie a vehiculelor rutiere, precum şi de dezmembrare a vehiculelor rutiere scoase din uz;
r) autorizeazã înfiinţarea şi funcţionarea staţiilor de inspecţie tehnicã, supravegheazã şi controleazã activitatea acestora şi atestã personalul care efectueazã inspecţia tehnicã periodicã;
s) autorizeazã desfãşurarea activitãţilor conexe transporturilor rutiere prin acordarea licenţei
pentru activitãţi conexe transportului rutier, supravegheazã şi controleazã desfãşurarea acestora;
ş) asigurã efectuarea inspecţiei tehnice a vehiculelor rutiere, în vederea primei înmatriculãri în România şi certificãrii autenticitãţii acestora, în vederea înmatriculãrii/reînmatriculãrii sau la cerere;
t) clasificã vehiculele rutiere destinate transportului rutier de persoane pe categorii de confort şi vehiculele destinate transportului rutier de mãrfuri;
ţ) acordã operatorilor de transport rutier strãini autorizaţii de transport internaţional valabile pe teritoriul României.
ART. 7
(1) Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii poate sã desemneze unitãţi care funcţioneazã în subordinea sau sub autoritatea sa sã elaboreze şi sã punã în aplicare norme tehnice şi reglementãri specifice transporturilor rutiere şi vehiculelor rutiere, care sã asigure inclusiv inspecţia şi controlul tehnic de specialitate.
(2) Instituţiile publice, regiile autonome, precum şi societãţile comerciale prevãzute la alin.
(1), care funcţioneazã în subordinea sau sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, se autofinanţeazã din tarife şi comisioane, obţinute din prestaţii specifice, precum şi din alte surse, constituite potrivit legii.
ART. 8
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii este autoritatea competentã pentru aplicarea acordurilor şi convenţiilor internaţionale, bilaterale sau multilaterale, din domeniul transporturilor rutiere la care România este parte.
Lasă un comentariu