CUVÂNT ÎNAINTE
Generalităţi
Acordul european referitor la transportul internaţional rutier al mărfurilor periculoase (ADR), încheiat la Geneva, la 30 septembrie 1957, sub egida Comisiei Economice a Naţiunilor Unite pentru Europa,
a intrat în vigoare la 29 ianuarie 1968. Acordul propriu-zis a fost modificat prin Protocolul care amendează articolul 14, paragraful 3, încheiat la New York la 21 august 1957, care a intrat în vigoare la 19 aprilie 1985.
Conform articolului 2 al Acordului, mărfurile periculoase al căror transport este interzis de către anexa A, nu trebuie să facă obiectul unui transport internaţional, în timp ce transportul internaţional al
celorlalte mărfuri periculoase este autorizat, dacă sunt îndeplinite:
- condiţiile impuse de anexa A pentru mărfurile în cauză, în special pentru ambalarea și etichetarea acestora, și
- condiţiile impuse de anexa B, în special în ceea ce privește construcţia, echipamentul și circulaţia vehiculului care transportă mărfurile în cauză.
Totuși, conform articolului 4, fiecare Parte contractantă își păstrează dreptul de a reglementa sau interzice intrarea pe teritoriul său a mărfurilor periculoase, din alte motive decât siguranţa rutieră. Părţile
contractante își păstrează, de asemenea, dreptul de a conveni, pe baza unor acorduri speciale, bilaterale sau multilaterale, ca anumite mărfuri periculoase al căror transport internaţional este interzis complet de anexa A, să poată, în anumite condiţii, să facă obiectul unor transporturi internaţionale pe teritoriile lor, sau ca mărfuri periculoase al căror transport internaţional este autorizat de către anexa A să poată face obiectul, pe teritoriile respectivelor ţări, al unor transporturi internaţionale în condiţii mai puţin riguroase decât cele prevăzute de anexele A și B. Anexele A și B au fost modificate și aduse la zi în mod regulat începând de la intrarea în vigoare a ADR.
Structura anexelor A și B
Grupa de lucru pentru transportul mărfurilor periculoase (WP.15) a Comitetului pentru transporturi interioare a Comisiei Economice pentru Europa, a decis restructurarea anexelor A și B la a cincizeci și una sa sesiune (26- 30 octombrie 1992), la propunerea Uniunii Internaţionale a Transportatorilor Rutieri (IRU), (TRANS/WP.15/124, par. 100-108). Această restructurare a vizat în principal ca prescripţiile să devină mai accesibile și să fie dispuse într-un mod mai deschis, astfel încât să poate înlesni aplicabilitatea lor nu numai pentru transporturile internaţionale rutiere conform ADR, ci și pentru transporturile naţionale în toate Statele Europene prin intermediul legislaţiei naţionale sau a Comunităţii Europene și să asigure astfel, în cele din urmă, un cadru regulamentar coerent la nivel european. De asemenea, s-a considerat necesară distingerea mai clară a obligaţiilor diverșilor participanţi din lanţul de transport, gruparea mai sistematizată a prescripţiilor referitoare la fiecare dintre acești participanţi și separarea prescripţiilor de natură juridică ale ADR de normele europene sau internaţionale aplicabile, în vederea respectării acestor prescripţii.
Structura ADR este conformă cu Regulamentul tip anexă la Recomandările Naţiunilor Unite privind transportul mărfurilor periculoase, cu Codul maritim internaţional pentru mărfuri periculoase (Codul IMDG) și cu Regulamentul referitor la transportul feroviar internaţional de mărfuri periculoase (RID).
Noua structură cuprinde nouă părţi, care rămân totuși repartizate în două anexe conform articolului 2 al Acordului propriu-zis:
Anexa A: Dispoziţii generale și dispoziţii referitoare la substanțele și obiectele periculoase
Partea 1 Dispoziţii generale
Partea 2 Clasificare
Partea 3 Lista mărfurilor periculoase, dispoziții speciale şi excepţii referitoare la cantităţile limitate sau exceptate
Partea 4 Dispoziţii referitoare la utilizarea ambalajelor și a cisternelor
Partea 5 Proceduri de expediere
Partea 6 Prescripţii referitoare la construcţia și încercarea ambalajelor, recipientelor mari pentru vrac (RMV), ambalajelor mari, cisternelor și containerelor pentru mărfuri în vrac
Partea 7 Dispoziţii privind condiţiile de transport, încărcare, descărcare și manipulare Anexa B: Dispoziţii privind echipamentul de transport și operaţiunile de transport
Partea 8 Prescripţii referitoare la echipaje, echipament, exploatarea vehiculelor și la documentaţie
Partea 9 Prescripţii referitoare la construcţia și agrearea vehiculelor
Partea 1, care conţine dispoziţii generale și definiţii, este o parte esenţială, deoarece conţine toate definiţiile termenilor care se regăsesc în celelalte părţi și definește cu exactitate scopul și domeniul de aplicare al ADR și posibilele excepţii, precum și eventuala aplicabilitate a altor regulamente. Aceasta mai
conţine, de asemenea, dispoziţii referitoare la formare, derogări, măsuri tranzitorii, precum și dispoziţii care definesc obligaţiile respective alte diverșilor factori care intervin într-un lanţ de transport de mărfuri periculoase. Au fost introduse de asemenea noi dispoziţii privind măsurile de control și ale măsuri de
susţinere care vizează respectarea prescripţiilor de siguranţă, inclusiv prescripţii referitoare la consilierii de siguranţă.
Partea cheie pentru utilizarea ADR restructurat o reprezintă tabelul A din capitolul 3.2, care conţine lista mărfurilor periculoase în ordinea numerelor ONU. Odată determinat numărul ONU al unei anumite substanţe sau produs periculos, tabelul indică, prin referinţe încrucișate, prescripţiile specifice care se aplică
transportului respectivei substanţe sau respectivului obiect, precum și capitolele sau secţiunile în care figurează acele prescripţii. În același timp, este bine să nu se uite că, în afara acestor dispoziţii specifice, prescripţiile generale sau prescripţiile specifice unei clase date, care se regăsesc în diversele părţi ale ADR, rămân de asemenea aplicabile.
Secretariatul a pregătit un index alfabetic care indică numărul ONU pentru diversele mărfuri periculoase și care figurează în capitolul 3.2, ca tabelul B, pentru facilitarea accesului la tabelul A atunci când numărul ONU nu este cunoscut. Din punct de vedere juridic, tabelul B nu face parte din ADR și nu a fost introdus în prezenta publicaţie decât pentru facilitarea consultării acesteia.
Atunci când mărfurile despre care se știe sau despre care există motive să se creadă că sunt periculoase nu sunt menţionate nominal în tabelele A și B, ele trebuie clasificate conform Părţii 2, care conţine toate criteriile și procedurile adecvate pentru a determina dacă aceste mărfuri sunt periculoase și, în cazul în care sunt, care număr ONU le este alocat.
Lasă un comentariu